Robert pleaca furios din cafenea. Ma gandeam ca as putea sa alerg dupa el sa imi cer scuze dar asta ar fi mult prea Hollywoodian...eu alergand in urma lui ca un prost si el evitandu-ma. Ahhh! Trebuia sa ma gandesc mai bine...L-am lasat sa plece si acum...acum...acum trebuie sa platesc eu nota...Al naibii nenorocit...
-Baaaa...vino inapoi..
-Nu vreau sa vorbesc cu tine...lasa-ma!
-Pai nici eu nu vrea, dar as aprecia daca ti-ai plati cafeaua....
Nu ma mir ca nu am primit nici un raspuns..Oricum...Platesc cele doua cafele, ies din cafenea si pornesc spre casa.
Drumul a fost banal...pentru un bucurestean...evenimente saptamanale cum ar fi:
- calcatul intr-un rahat de caine, probabil vechi de trei zile
- claxonul unei masini, si injuratura unui cocalar
- o taietura la mana dreapta, urmata in mod logic de strigatul de lupta al unui tigan, o priza kung fu si efectiv ciordirea telefonului meu
- si in final, inainte sa introduc cheia in usa, scaparea acesteia in canal
